Impresii din Tara Sfanta – Luiza

Cu glasul meu catre Domnul am strigat si m-a auzit din muntele cel sfant al Lui (Psalmul 3,4)
 

          Am tot ezitat daca ar trebui sau nu să imi asez aici, gandurile, trăirile, iubirea fată de voi si nu in ultimul rand fată de Dumnezeu. 

          Gandurile, sentimentele si trăirile am decis să le scot din mintea si inima mea dintr-o necesitate personală lăuntrica, datorită schimbarilor interioare care s-au produs in ultimii ani, mai exact din luna mai 2014, in urma pelerinajului din Tara Sfantă, grup insotit de diaconul Bogdan. 

          Aceste ganduri cred că se raportează la foarte multi tineri in ziua de azi, mai ales la cei care sunt in diaspora. De ce ? Fiindca atunci cand vorbim de problematica identitatii noastre intr-o tara straina, cu o cultura diferită de a noastră, suntem datori să ne punem cateva intrebari. Cine suntem noi ? Cine suntem noi in raport cu cei de langă noi ? Cine sunt ei in raport cu noi si viata noastră ? Ce avem de facut in acestă tară si in acestă lume? De ce acestă tară ? Suntem cu un scop anume aici ? De ce am ales să traim pe pamant frantuzesc si nu romanesc ?

           Credinta in Dumnezeu, cultura romanescă in strainatate si nu numai, reprezintă insasi esenta noastră, cea in care noi ar trebui sa ne regasim in permanentă. Acest lucru poate fii dificil de definit sau de inteles dar trebuie măcar să incercam sa ne definim propria identitate, să ne protejam credinta căruia ii apartinem indiferent daca ne place sau nu, indiferent dacă ne aflam in tara natală sau intr-o altă tară care ne-a adoptat sau pe care am adoptat-o, metaforic vorbind. Pentru mine un lucru a fost cert acum 10 ani, moment in care am plecat din Romania ! Sunt romancă, am primit Taina Sfantului Botez la nastere, sunt ortodoxă. Nu cu mandrie ci cu bucurie in suflet si in inima să spunem de fiecare data cand suntem intrebati sau avem ocazia: Da, suntem romani ! Da, suntem crestini ortodoxi.

           Ani de zile gandurile mele au fost ca intr-un ocean infinit, acolo regaseam oameni, straini, departe de casa, de familie si poate chair de mine. Singură dar cu putin curaj, căutam ceva !!! Mintea si sufeltul meu erau intr-o continuă cautare . Poate putină dragoste, putină iubire si liniste…poate ceva ce mi-a lipstit in copilarie. Imi aduc aminte ca si cum s-ar fi intamplat ieri, căci harul lui Dumnezeu mi-a mangaitat sufletul intr-o noapte de toamna cand aveam doar 6 ani. Era oare cu putina ca intr-o singura noapte omul sa guste din dulceata Lui si sufeltul sa inseteze dupa El ? A fost oare cu putintă, fiind copil pe atunci inima mea sa fie zguduita de iubirea cerească ? Simt nevoia să va povestesc aceste lucruri fiindca vreau să cred că de mici copii suntem cercetati de harul lui Dumnezeu si devenind adulti ne aducem aminte cu bucurie si dragoste de copilarie, de zilele de duminică, de zilele de sărbatore petrecute la bisericuta din satul bunicilor.

            In tot acest proces de definire si căutare a propriei identitati s-a aflat si sufletul meu. Am ajuns in Franta pe nepregatite, fara să vreau, fara să cunosc limba franceza. De ce aici ? Ce am descoperit aici in toti acesti ani ? Inca sunt multe de căutat si cercetat si doar cu voia lui Dumnezeu descoperim putin cate putin. Suntem cu totii intr-o continua cercetare, o cercetare infinita si frumosa si cred că acesta este esenta cea minunata. Avem mereu ceva nou de invatat, de descoperit unul de la altul, avem iubire si bucurie de dăruit. 

            Fac o mica paranteză pentru a vă spune că nimic nu este intamplator in viata si fară voia Domnului. 

            Imi aduc aminte de parca s-ar fii intamplat ieri, aceea prima zi in Pelerinajul din 2014. Amintesc de primul, fiindca al doilea pelerinaj a fost o continuitate a ceea ce s-a intamplat cu doi an in urmă. Cu sigurantă dintre toti pelerini prezenti, eram singura care plecase la acest drum fară prea multa rugăciune si fară binecuvantare. Cu toate acestea, Domnul a ingăduit si s-a lasat găsit de către sufletul meu. Fiecare zi din acest pelerinaj a fost o minune, o treaptă urcata spre calea Domnului si sper să am ocazia să va povestesc mai amănuntit cu altă ocazie. Intre timp pot să vă mărturisesc că l-am simtit pe Mantuitorului nostru Iisus Hristos in sufeltul meu la Mormântul Sfânt cand am inceput să cantam « Hristos a Inviat », iar cuvintele mele sunt foarte sărace pentru a putea continua povestirea…Un alt loc care mi-a marcat sufletul si mintea pintr-o minune, a fost la Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit si mai apoi la Manastirea Sfantul Gherasim de la Iordan.

             Pot să vă marturisesc că sunt profund recunoscatoare, diaconului Bogdan si Parintelui Iustin, fara de care candela sufeltului meu nu s-ar fi aprins, iar ultima zi de pelerinaj nu o pot uita căci in aeroportul din Tel Aviv, Bogdan ne-a sfatuit să citim « Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan ». Imprumutand Noul Testament unui pelerin, am citit pentru prima dată, acele versete, care mi-au luminat ochii sufletul si inlăcrimat ochii mintii. 

             Au existat mai multe persone in acel grup minunat cărora le datorez si le voi datora mereu multe, pintre care Parintele Iustin Petre de la Manastirea Sfantul Ioan Casian din Dobrogea, Ecaterina, Valeria, Crenguta, draga mea Tania cu care am pastrat o legatura puternica prin rugaciune si nu numai. Datorita Parintelui Iustin la care am fost dupa cateva luni de la pelerinaj, l-am cunoscut pe Sfantul Ioan Casian ale carui Sfinte Moaste se găsesc la abatia Sfantul Victor in Marsilia. Sfantul vă asteapta si pe voi dragilor, la pelerinajul inchinat in cinstea lui, ce are loc in fiecare primavara (urmatorul, mai 2017). Pot să va spun cu mana pe inima că Sfantul Ioan Casian este grabnic ajutator si ascultător, iar pe parcurs a devenit unul din cei mai buni prieteni ai mei.

       

              Dacă in primul pelerinaj din Tara Sfantă m-am născut a doua oară, cum rămane cu cel de-al doilea pelerinaj ? 

       

             Dragi pelerini Nepsis, zilele petrecute cu voi vor ramane in inima mea, ca fiind, cea mai minunata saptamana. »Saptamana de miere « 

             Am avut 2 dorinte dupa primul pelerinaj. Sa pot multumi IPS Iosif pentru tot ceea ce a făcut si face pentru noi, iar a doua : să mai merg o data in Tara Sfantă insotiti de diaconul Bogdan. Si minune !!! S-au indeplinit. In luna septembrie 2014 in cursa Bucuresti-Paris cine calatorea singur ? Înalt Preasfinţitul Iosif J moment in care mi-am luat inima in dinti si m-am apropiat de Prea Sfinţia Sa pentru a i imparasi bucuriile trăite in Ierusalim. Pentru a doua, vă marturisesc ca a fost o bucurie sa fiu cu sora mea Denisa in acest pelerinaj. Noi eram inscrise in pelerinajul din luna februarie 2017 iar in momentul cumpararii biletelor de avion…supriza !!! Nu mai erau locuri pentru noi J

             Bucuria mea a fost si mai mare deoarece mi-am sarbatorit ziua de nastere cu voi, la raul Iordan unde am cantat si „ne-am botezat“, mai tarziu la Muntele Carantaniei – Muntele unde Mântuitorul a postit 40 de zile şi a fost ispitit de diavol, apoi la Biserica din Cana Galileii, ziua terminandu-se cu cea mai frumoasa seara din pelerinaj, unde 60 de suflete pe care nu le vazusem nicodata, imi erau alaturi pentru a imi canta, La multi ani, fară a uita de corala Catedralei Sfinții Arhangheli din Paris J Ziua nu se putea termina fara o binecuvantare care a venit din partea unui parinte bland, rabdator, cu ochii calzi albasti si mereu, mereu cu zambetul pe buze. Cine sa fie oare ? Da !!! Parintele Iulian J

             După calendarul vechi, pe 22 noiembrie este si pranznuirea Sfantului Ierarh Nectarie de la Eghina, la care am fost de nenumarate ori pentru multumire si datarită căruia am ajuns la Ierusalim. A FOST CEA MAI MINUNATA ZI si pentru asta VA MULTUMESC DIN SUFLET !!!

             Nu dorec să renunt niciodata la acest sentimet de iubire si bucurie. Iubesc oamenii enorm de mult si sunt cea mai fericită cand sunt inconjurată de ei, asta cred că s-a si văzut !!! putin cam mult … data viitoare mă exteriorizez mai putin J

             Nu credeam că piciorele imi vor tremura din nou păsind pe pămantul sfant. Am fost fascinată de detaliile istorice si biblice sustinute de Bogdan si aici ma voi axa la 3 lucruri/intamplari care m-au marcat, la rugamintea Florinei( dar au fost mai multe).

             Sunt foarte fericită că l-am revazut pe patintele Iustin. Să ne rugam Domnului, să il tină in viată bucuros, sănatos si să ne astepte in pragul singurului loc de pelerinaj creştin-ortodox de pe teritoriul Samarieifântâna lui Iacob si data viitoare cand vom merge. După cum bine stiti, situată intre Galileea si Iudeea, la doar 63 km nord de Ierusalim, capitala regiunii Samaria, numita Nablus in arabă, nu este o destinatie obisnuita pentru pelerinajele crestine. Aici este fântâna la care a întâlnit-o Hristos pe Femeia Samarineanca in drumul din Ierusalim spre Galileea (Ioan 4, 4-42), tot aici a fost martirizat Noul Sfintit Mucenic Filumen si tot aici este locul care m-a marcat profund. S-a citit predica de la Duminica a V-a dupaPasti (Duminica Samarinencii) si trebuie să recunosc că pe Sfanta muceniţă Fotinia am cunoscut-o tot in primul pelerinaj si de atunci este foarte indragita de sufeltul meu. Este femeia samarineancă despre care povesteşte Evanghelistul Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, în Sfânta Evanghelie. 

               Să dea Domnul, ca pentru rugaciunile Sfintei Fotini si ale parintele Filumen, Cuvantul Domnului sa se faca in inimile noastre  izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică !

               Prin inimă si minte, răscolesc să mai găsesc alt loc plăcut sufletului meu pentru a impărtasi cu voi. 

               Imi reamintesc drumul făcut imprună prin pustiul Hozeva, pe valea paraului Cherit, acolo unde Cuviosul Ioan Iacob a săvarsit zilnic sfintele slujbe. Viata Sfantului Cuvios Ioan Iacob de la Neamt m-a emotionat nespus de mult iar bucuria cu care am citit si cantat imprună acatistul la sfintele sale moaste, mi-au mangaiat sufletul. Povestea spusă de Bogdan cu privire la, lampa ce s-a văzut aprinsă si dorită din chilia sfantului mi-au rămas in minte. 

               Tin să fac o precizare si o constatare cu privire la sfintele moaste, căci acum 2 ani prin sticla sicriului l-am vazut pe Sfantul Ioan neatins. Mainile, piciorele, fata erau neatinse de sticaciune cu exceptia mainii drepte de unde lipsea degetul aratător. Ceea ce m-a marcat cel mai mult au fost, bocanci Sfantului care erau uzati, tociti si prafuiti de praful pustiului Hozevei. Dupa cum bine ati putut si voi remarca, Sfantul era acoperit dar si asa ne-am putut bucura de prezenta lui si el de a noastră.

             

               Căutand si răsfoind mă opresc la ultimul loc. Imi reamintesc că am păsit cu drag si dor la Biserica Învierii Domnului. Mi-am dorit mult să mai respir o datărăspândirea miresmei de sfinţenie de pe Sfanta Piatra a Ungerii, cu miros aromat de tămaie si nard. Mi-am dorit nespus de mult să mai pun o dată capul acolo unde odinioară, a fost pus trupul Domnul Iisus Hristos, mi-am dorit nespus de mult, să mai sărut o dată locul unde Maica Domnului nostru a vărsat sfinte lacrimi. Am remarcat lumina celor 8 candele si m-am intrebat : de ce 8 ? sa fie oare intamplator ? nu stiu…

 

 

               Sa dăm slava lui Dumnezeu pentru toate, să o rugăm pe Maica Domnului să il tină pe IPS Iosif si pe diaconul Bogdan sănatosi pentru a putea continua ceea ce am inceput si in alte pelerinaje !!!

 

               BONUS J O intrebare !? Cum să fie cu putinta să existe Porumbei in pustiul Iudeii la Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit ? Voi i-ati vazut ? 

 

           

Cu drag si dor de revedere,

Elena Luiza.